Versiunile Fiinţei Umane

5 (100%) 1 vote

La schimbarea perfixului unii oameni se simt mai bătrâni şi au dreptate 100% dar depinde ce inţelegem prin bătrâneţe.

Mie personal îmi place fiecare etapă din viaţa mea şi cu fiecare versiune care se schimbă cred că devin mai bun.

Îmi place să mă joc cu cuvintele şi am ales să compar vârsta umană cu evoluţia tehnologiei.

Singura diferenţă într-e om şi tehnologie este că la veriunea ei cea mai avansată fiinţa umană se transformă în altfel de energie şi existenţa perceptibilă cu toate capacităţile senzoriale de care dipune omul dispare.

iluzie

Refuz să intru în domenii pe care nu le-am studiat preferând continuarea jocului de cuvinte.

Dacă ar fi sa spunem că omul are versiuni şi nu vârstă atunci evoluţia lui începe în versiunea „beta” 0.1 (vârsta de 1 lună)

Până pe la versiunea 1.0 (10 ani) când cred eu că începe să se formeze raţiunea şi alegerile individuale îşi fac încet dar sigur simţite efectele, fiinţa umană este într-o continuă versiune „beta” în care programul subconştient este scris şi creat de comportamentul celor din imediata apropiere (părinţi, prieteni, desene animate etc.)

Împrejurările şi tot ceea ce se petrece definesc în mare parte personalitatea individului.

Apoi urmează versiunea 2.0 , o versiune tânără şi gata să înfrunte viaţa cu toate necunoscutele in forma cea mai avansată a perioadei de tinereţe.

Aici controlul celor din jur devine exagerat şi imposibil de acceptat uneori fiind chiar agasant atunci când cei din jur sunt convinşi că ei ştiu mai bine.

Versiunile intermediare ieşite cu viteză din starea”beta” sunt etapele în care individul doreşte să obţină cât mai multe de la viaţă.

Apoi urmează versiunea 3.0 mult mai avansată şi cu umerii apăsaţi greu de moştenirea convingerilor limitative pe care nu le-a putut evita în varianta „beta” fiind incapabil să filtreze informaţiile.

Până la următoarea versiune, care din punctul meu de vedere este cea mai faină etapă din viaţă, urmază o luptă surdo-mută cu toate responsabilităţile artificial create de societatea în care trăim.

Efort fantastic susţint pentru a avea, a obţine şi a fi apreciat fără să ţină cont de preferinţele proprii şi de „timpul pentru mine însumi”

Cred că s-ar putea scrie câte o carte pentru fiecare versiune şi etapele intermediare, aşa, sub forma unui mini-manual de instrucţiunui pentru viaţă.

Acest articol nu vreau să fie nici prea filozofic, nici prea plictisitor motiv pentru care trec imediat la vesiunea mea preferată.

4.0 este ceea ce experimentez eu acum şi pot spune că am redus turaţia motoarelor destinate călătoriei egoiste şi acum realizez că ceea ce sunt este cea mai bună versiune a mea iar respăonsabilitatea evoluţiei personale este 100% în mâna mea.

Ce dacă am avut doar greutăţi până acum ?

Am fost un elev silitor şi pot spune că mi-am învăţat de fiecare dată lecţia iar acum sunt mult mai pregătit să trec la etapa următoare.

Dacă totul ar fi fost greu şi nimeni nu m-ar ajutat asta nu înseamna că şansele mele sunt inexistente. Sigur pot ajunge acolo unde îmi doresc dar trebuie să muncesc de şapte ori mai mult faţă de cei pe care „soarta” şi „norocul” ia ajutat. ( soarta şi norocul vin imediat ce sunt dispus să fac acea „de şapte ori mai multă muncă”)

Acum în varianta 4.0 mă simt mai motivat ca nicodată să dau mai mult decât să iau de la viaţă, să împărtăşesc toate experienţele relevante ce pot fi o treaptă în sus pentru cei care urmează.

Cea mai importantă misiune a unei fiinţe umane este să lase în urmă ceva ce poate fi util generaţiilor viitoare.

Urmează versiunile 5.0 , 6.0 (etc) iar la destiaţie vreau să privesc în urmă cu satisfacţia de a fi creat ceva util care poate fi de folos multor gereraţii de acum înainte.

VA URMA !

Lasă un răspuns